Anestezia regională, explicată de medicul Corina Costea: o alternativă mai blândă la anestezia generală
O operație la umăr, la genunchi sau la gleznă nu înseamnă neapărat anestezie generală. Medicul anestezist poate „adormi” doar zona operată, astfel încât pacientul să aibă mai puține dureri și să se ridice mai repede din pat. Tehnica se numește anestezie regională și este explicată de dr. Corina Costea, medic specialist ATI la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, într-un interviu publicat de unitatea spitalicească prilejuit de Ziua Mondială de Luptă împotriva Durerii.
Procedura are un nume tehnic: bloc de nerv periferic. Medicul injectează un anestezic local lângă un nerv sau lângă un mănunchi de nervi, astfel încât semnalul de durere din zona operată nu mai ajunge la creier pentru o perioadă. Mușchii din zonă se relaxează și ei. Tehnica se folosește frecvent în ortopedie, la operațiile pe umăr, braț, mână, genunchi, gleznă sau picior, dar și în chirurgia plastică și reconstructivă, la traumatismele acute și în chirurgia vasculară a membrelor. Poate înlocui anestezia generală sau poate fi o parte esențială a planului de control al durerii după operație.
Anestezia generală acționează asupra întregului organism, iar tensiunea arterială și pulsul pot varia mult, mai ales la adormire și la trezire. Anestezia regională blochează doar nervii din zona vizată, iar impactul asupra restului corpului este minim sau deloc. „Acest lucru este extrem de valoros la pacienții vârstnici sau la cei cu afecțiuni cardiace sau pulmonare severe, reducând riscul de complicații”, spune dr. Corina Costea.
Siguranța procedurii a crescut mult odată cu ecografia. Medicul vede pe ecran, în timp real, acul, nervii, vasele de sânge și structurile din jur. Anestezicul ajunge exact unde trebuie, așa că blocul reușește mai des. Este nevoie de cantități mai mici de anestezic, deci riscul de toxicitate scade. În plus, medicul poate evita înțeparea accidentală a unui vas de sânge sau lezarea unui nerv.
Uneori blocul nu acoperă toată zona operată, iar medicul evaluează situația. Poate completa anestezia, tot sub ghidaj ecografic, pe un nerv învecinat, sau poate trece la altă tehnică. Dacă blocul tot nu este suficient, există un plan de rezervă: medicamente suplimentare pentru durere sau trecerea la anestezie generală. „Siguranța și confortul pacientului sunt mereu pe primul loc”, subliniază medicul.
Pacientul nu trebuie neapărat să fie complet treaz în timpul operației. Blocul poate fi combinat cu o sedare intravenoasă monitorizată, recomandată când pacientul este anxios, când operația durează mult, când poziția pe masa de operație este incomodă sau când pacientul preferă să „doarmă”. Durerea este controlată de blocul nervos, pacientul respiră singur, iar echipa de anestezie îl supraveghează atent.
După operație, efectul anesteziei trece, dar durerea trebuie ținută sub control. În primele 24 de ore, medicii folosesc analgezia multimodală, conform ghidurilor ESRA: mai multe medicamente care acționează diferit, pentru un control mai bun al durerii și mai puține efecte secundare. Baza tratamentului o formează paracetamolul și antiinflamatoarele nesteroidiene, dacă nu există contraindicații. În anumite cazuri se adaugă alte medicamente. Pentru o analgezie mai lungă se pot folosi catetere plasate lângă nerv. Opioidele sunt rezervate exclusiv durerii moderate sau severe care nu cedează la tratamentul de bază.
More EV News
Anestezia regională este „un pilon central” al protocoalelor ERAS, de recuperare rapidă după operație. Pacientul nu are dureri mari și nu resimte „ceața mentală”, greața sau somnolența pe care le poate da anestezia generală. Se poate ridica din pat și poate începe kinetoterapia mult mai devreme, ceea ce scade riscul de cheaguri de sânge și de complicații pulmonare, dar și durata internării.
Există situații în care anestezia regională nu se face deloc: pacientul o refuză, există o infecție activă în locul unde intră acul sau pacientul are alergie cunoscută la anestezicul folosit. Alergia este extrem de rară, dar posibilă. Alte situații cer prudență, precum tulburările majore de coagulare sau un tratament recent cu anticoagulante ori antiagregante, din cauza riscului de hematom, și pacienții cu afectări severe ale nervilor în zona respectivă. Atunci medicul cântărește cu atenție riscurile și beneficiile.
Un pacient poate pleca acasă în aceeași zi, chiar dacă zona operată este încă ușor amorțită, însă există condiții. Amorțeala nu trebuie să îi pună în pericol siguranța, iar zona trebuie protejată: un braț amorțit stă obligatoriu într-o eșarfă de susținere, ca să fie ferit de lovituri, arsuri sau căzături. Funcțiile vitale trebuie să fie normale, fără amețeli severe sau greață necontrolată. Pacientul sau aparținătorul primește instrucțiuni clare, scrise, despre cum protejează membrul și când trebuie să sune medicul.
