Ultimii gardieni ai „Balanței” din Sibiu: Teodor și Ioana Dogaru reînvie o legendă
La Sibiu, trecutul industrial ia o nouă dimensiune prin povestea emoționantă a unui tată și a fiicei sale, Teodor și Ioana Dogaru, care păstrează vie tradiția fabricii de cântare „Balanța”. Această unitate, fondată de Viktor Hess la sfârșitul secolului al XIX-lea, a reprezentat mult timp un simbol al preciziei și al inovației în Transilvania, devenind singura fabrică de profil din România socialistă. De-a lungul anilor, mii de angajați au contribuit la producția acestor aparate de măsură, care au ajuns să fie folosite atât în țară cât și în statele fostului CAER.
Cu toate acestea, odată cu naționalizarea și desființarea fabricii, multe dintre aceste instrumente au fost abandonate, iar povestea lor riscă să fie uitată. În contextul în care produsele de odinioară sunt acum doar niște relicve în depozite, Teodor și Ioana refuză să le lase în umbră. „Nu facem asta pentru bani sau faimă, ci pentru a salva o parte din identitatea orașului”, declară Teodor, cu o pasiune evidentă în voce.
Pasiunea pentru precizie: o moștenire de familie
Teodor Dogaru, un meșter desăvârșit, a pătruns în lumea fabricii „Balanța” în 1985, pe vremea când era student. Acolo a învățat despre migala specifică domeniului; a fost martorul unei tradiții care sublinia importanța preciziei în meșteșug. „Aici, fiecare detaliu conta. Cântarele noastre aveau o precizie uimitoare, unele putând chiar măsura greutatea unui cuvânt”, povestește el cu nostalgie.
După privatizarea fabricii, Teodor a început să caute cântare produse la Sibiu, strângând acum o colecție de aproape 50 de exemplare, fiecare având propria poveste. Atelierul lui este plin de amintiri, iar în aer își face simțită prezența istoria, pentru că în fiecare colțișor se află un detaliu care evocă vremuri de aur.
Ioana Dogaru: generația care duce mai departe tradiția
Moștenitoarea pasiunii lui Teodor, Ioana Dogaru, continuă acest legat cu dăruire. Inginer constructor de meserie, ea își dedică timpul liber restaurării cântarelor împreună cu tatăl său. „Este o combinație între artă și matematică, esențială în munca noastră”, spune Ioana, iar devotamentul ei este evident în fiecare proiect la care lucrează.
Oricât de obositor ar putea fi, uneori petrecând 12 ore fără pauză în atelier, bucuria de a restabili funcționalitatea acestor aparate și a le reda povestea este motivul principal pentru care își continuă activitatea. „Aici nu reparăm doar mecanisme, ci reconstituim povești”, completează Teodor, subliniind rolul esențial pe care fiecare cântar îl are în memoria colectivă a Sibiului.
Sprijinul comunității și importanța patrimoniului
Recunoscând importanța acestor inițiative, președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, a remarcat că „ceea ce fac acești oameni este mai mult decât restaurare. Ei salvează memorie industrială și duc mai departe identitatea Sibiului.” Cîmpean a subliniat, de asemenea, rolul crucial al comunității în a păstra vie moștenirea culturală: „Patrimoniul nu este doar la muzeu, ci și în mâinile celor care cred în el.”
More EV News
În atelierul celor doi, printre talere de cântare și unelte vechi, se scrie astfel o poveste despre echilibru, nu doar în sensul literal, ci și în ceea ce privește păstrarea valorilor culturale.
Împreună împotriva uitării
Povestea lui Teodor și Ioana Dogaru este o dovadă că, în ciuda trecerii timpului și a provocărilor economice, pasiunea și dedicarea pot transforma o activitate practică într-un act de salvare culturală. Aceștia ne învață că, atunci când ne uităm în trecut, putem să ne construim un viitor mai solid, fundamentat pe valorile care ne definesc ca comunitate. Într-o lume în continuă schimbare, „Balanța” nu este doar un simbol al preciziei, ci și al tradiției care trebuie păstrată pentru generațiile viitoare.
