Răzvan Neamțu: clarinetul, propriul drum și Marele Premiu „Dumitru Fărcaș”
La 18 ani, Răzvan Neamțu a câștigat Marele Premiu al celei de-a VIII-a ediții a Festivalului „Dumitru Fărcaș”, desfășurat la Cluj-Napoca între 22 și 24 octombrie. Este elev în clasa a XII-a la Liceul de Artă din Sibiu și a crescut într-o familie în care muzica este un mod de viață: tatăl său, Adrian Neamțu, este unul dintre instrumentiștii cunoscuți ai Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul, Junii Sibiului”, cu o carieră de peste trei decenii în muzica populară.
Deși a început cu taragotul, instrumentul care l-a apropiat de muzica tatălui său, Răzvan a ales clarinetul. „Clarinetul este, pentru mine, cel mai frumos instrument de suflat și, totodată, unul dintre cele mai dificile. Are un timbru aparte și îmi place că îți oferă atât de multe posibilități de exprimare”, spune el.
Un premiu care l-a prins nepregătit
La festivalul de la Cluj, Răzvan a prezentat trei lucrări: o doină, o piesă din zona sa și o lucrare din repertoriul clasic. Competiția a reunit instrumentiști din mai multe zone ale țării, iar anunțarea câștigătorului l-a surprins. „Sincer, nu m-am așteptat să câștig. Când am aflat, m-am bucurat enorm, dar în acel moment nu am realizat cât de importantă era reușita”, povestește el. Abia după ce a ajuns acasă și au început să îl sune rudele a înțeles dimensiunea premiului. Trofeul i-a fost înmânat și de Andreea Fărcaș, fiica marelui taragotist căruia îi este dedicat festivalul.
Muzica populară și cea clasică, împăcate pe scenă
Răzvan studiază muzica de la o vârstă fragedă, iar în timp muzica clasică a devenit o pasiune tot mai puternică. Recunoaște însă că nu a fost dragoste la prima vedere. „La început nu prea mi-a plăcut muzica clasică. Mi se părea dificilă. Acum o iubesc, pentru că am ajuns să o înțeleg și să mă exprim prin ea, așa cum o fac și prin muzica populară.” Printre compozitorii pe care îi apreciază se află Carl Maria von Weber, iar anul acesta a interpretat la Filarmonică primul său concert pentru clarinet, în Fa minor, op. 73.
Nu se consideră neapărat un om al concursurilor. A participat la olimpiade naționale, unde a obținut premiul al II-lea și mențiuni, dar și la competiții organizate la Târgu Mureș, Brașov și Iași. „Îmi place mai mult să cânt în fața publicului, la concerte, decât în cadrul unui concurs. Particip la competiții pentru experiență”, mărturisește el.
Nopțile de studiu și visul unui concert anual
În vara aceasta, după un masterclass de o săptămână, a transformat o casă din curtea familiei, în care nu locuia nimeni, în locul lui de studiu. „Mă duceam seara, pe la opt, nouă, și studiam până dimineața, pe la șase. Ai mei nici nu știau”, spune Răzvan. Este convins că talentul nu este suficient: „Profesorul poate să-ți explice ce și cum trebuie să faci, dar, dacă tu nu muncești singur, nu ajungi acolo unde îți dorești.”
Deocamdată îl așteaptă Bacalaureatul și admiterea, iar planurile sale se îndreaptă spre Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Nu vrea să renunțe nici la muzica populară și are un vis limpede: după terminarea facultății, să organizeze în fiecare an propriul concert simfonic alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu.
În afara muzicii, o altă pasiune îi oferă aceeași doză de adrenalină: kartingul. A participat la toate cele trei ediții ale unei cupe organizate pe circuitul din Sibiu, câștigând de două ori locul întâi și, ulterior, locul al doilea. Dincolo de trofee, Răzvan își dorește să fie cunoscut ca Răzvan Neamțu, nu doar ca fiul unui artist cunoscut. „Aș vrea ca lumea să mă cunoască pe mine. Știu că tata este cunoscut și îi respect foarte mult munca, dar mi-aș dori ca oamenii să mă aprecieze pentru ceea ce fac eu.”
