Medic militar în ATI la Spitalul Județean Sibiu: „În terapie intensivă nu ai grijă doar de pacient, ci și de familia lui”
Roxana Sânpălean este medic militar și rezident-șef în Clinica ATI a Spitalului Județean Sibiu. A studiat la Facultatea de Medicină Militară din Târgu Mureș, filiala Institutului Medico-Militar din București, și a ales această cale pentru că și-a dorit atât o carieră militară, cât și să devină medic.
„Mi-am dorit dintotdeauna o carieră militară, dar în aceeași măsură și să devin medic. Faptul că le-am putut realiza pe amândouă este ideal”, spune ea. A ales Târgu Mureșul pentru că s-a născut în Transilvania și a vrut să fie mai aproape de casă.
A luat examenul de rezidențiat cu post la Spitalul Militar Sibiu, dar pregătirea în Anestezie și Terapie Intensivă o face la Spitalul Județean Sibiu. „În perioada de pregătire este important să poți participa la diagnosticarea, investigarea și tratarea unui spectru cât mai larg de patologii. Pentru ATI acest aspect este esențial, deoarece situațiile critice sunt cel mai frecvent întâlnite”, explică medicul.
„Să le lași loc pentru speranță”
Despre munca din terapie intensivă, Roxana Sânpălean spune că specialitatea cere foarte multă seriozitate și o bază teoretică solidă. „Baza teoretică trebuie să fie foarte solidă pentru a putea înțelege raționamentele din spatele tuturor deciziilor, astfel încât acestea să devină automatisme în momentele critice. Deciziile corecte și rapide sunt esențiale în ATI”, explică ea.
După cinci ani în Clinica ATI, cea mai importantă lecție a fost una despre speranță. „Poate cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în acești cinci ani este că, uneori, chiar și atunci când statisticile par să spună ceva cu certitudine, este în regulă să păstrezi o urmă de îndoială și să acorzi acel 1% șansă pacientului din fața ta”, spune Roxana Sânpălean.
Tot în ATI a învățat că medicul are grijă, într-un fel, și de familia pacientului. „Relația cu aparținătorii devine una foarte strânsă, pentru că îi întâlnești în unele dintre cele mai dificile momente ale vieții lor. Trebuie să știi să le explici, să le răspunzi la întrebări, să le spui adevărul, dar și să le lași loc pentru speranță atunci când ea există”, spune medicul.
„Cred că ATI m-a învățat că medicina nu înseamnă doar ceea ce știi și ceea ce poți face tehnic, ci și felul în care rămâi alături de oameni atunci când lucrurile sunt cu adevărat grele”, adaugă aceasta.
Examenul european EDAIC
În 19 septembrie, Roxana Sânpălean a susținut examenul EDAIC partea I. Examenul se desfășoară simultan în centre din toată Europa, în aceeași zi și la aceeași oră, după aceleași standarde. Subiectele sunt pregătite la Bruxelles, iar lucrările sunt trimise tot acolo pentru corectare. ATI este singura specialitate din țară la care examenul scris respectă aceste standarde.
„Acest examen este înrădăcinat în mintea fiecăruia dintre noi încă din anul 1 de rezidențiat. Tot ceea ce învățăm pe parcursul pregătirii este în conformitate cu bibliografia internațională. Acest aspect te poate copleși la început, dar totodată îți oferă siguranța că ești pe un drum uniform, corect”, explică rezidenta.
Ea spune că așteaptă rezultatele cu nerăbdare. „Faptul că ne putem compara cu nivelul european este de-a dreptul un privilegiu”, spune aceasta. „Patologia în general este aceeași în lume, iar faptul că deprinzi capacitatea de a acționa conform unor ghiduri și protocoale universale oferă pacientului îngrijire la cel mai înalt nivel”, adaugă Roxana Sânpălean.
„Sunt deja medicul pe care îl vizualizam la început de drum”
Întrebată ce fel de medic ATI vrea să devină, Roxana Sânpălean spune că formarea ei a început din prima zi de rezidențiat, „cu primul om care m-a îndrumat spre secția ATI, cu prima intubație, primele anestezii, prima reușită, primul eșec”.
Ca rezident-șef, ea organizează activitatea colegilor și face legătura dintre rezidenți și medicul-șef. „Colegii mai mici vor înțelege de ce unele decizii care par aspre acum îi vor ajuta în viitor. Am fost șefă de an și la Institutul Medico-Militar și cumva am devenit și aici o voce care se face ascultată. Uneori poate fi provocator”, spune aceasta.
„Sunt deja medicul pe care îl vizualizam la început de drum. Tot ce mai am de făcut este să continui să țin pasul, să fiu întotdeauna recunoscătoare pentru ce mi s-a oferit și să pot să ajut în continuare cu aceeași dăruire și empatie”, a spus medicul.
