Sfântul Ștefan, Prăznuit pe 27 Decembrie: Cine a fost Primul Martir Creștin
Sfântul Ștefan, ucenic al lui Iisus Hristos și recunoscut ca fiind primul martir al Bisericii creștine, este celebrat anual pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. Conform tradiției, această zi este marcată de obiceiuri care evocă ajutorul pe care Sfântul Ștefan îl oferă celor bolnavi și celor prinși în procese sau conflicte, având rolul de mediator și întregitor. Este o zi în care se încurajează reconcilierea între dușmani, sărbătoarea având o încărcătură spirituală profundă.
Sfântul Ștefan a fost un ucenic apropiat al lui Iisus, având privilegiul de a fi martor al minunilor și învățăturilor Sale. În anul 33, el a fost condamnat la moarte de către autoritățile iudaice, devenind astfel simbolul tuturor martirilor creștini ce au urmat. Această tragică soartă a deschis un lung șir de persecuții împotriva celor care își mărturisesc public credința.
Numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană”, simbolizând atât dedicarea cu care a răspândit mesajul lui Hristos, cât și glorie primită prin moartea sa de martir. Misiunea sa a fost clară: să demonstreze că Iisus Hristos este Mesia, despre care profeții Vechiului Testament au vorbit.
Datorită credinței sale de neclintit, Sfântul Ștefan a fost dotat de Dumnezeu cu puterea de a realiza minuni și semne mari în rândurile cetățenilor. Însă, acest har a stârnit furia autorităților iudaice, care, simțindu-se amenințate, l-au adus în fața Sinedriului, tribunalul suprem evreiesc, acuzându-l de blasfemie și de încălcarea Legii lui Moise, acuzații ce se pedepseau cu moartea.
În sala de judecată, Ștefan a adus argumente solide din Scripturi, demonstrând cum Legea se împlinește prin Hristos. Refuzând să fie convins, judecătorii și-au îndreptat furia împotriva lui, alungându-l din cetate și supunându-l la o moarte brutală prin lapidare. În momentele sale de agonie, a avut puterea să se roage pentru cei care îi luau viața, spunând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” – o reflexie a iertării divine pe care a învățat-o de la Mântuitor.
Printre tradițiile creștine asociate cu Sfântul Ștefan se numără aducerea icoanei sale în casă, credința populară spunând că el protejează bolnavii și pe cei aflați în litigii. De asemenea, în această zi, se obișnuiește ca oamenii să dăruiască icoane ale Sfântului sau lumânări noi, aprinse, simbolizând lumina pe care acesta o aduce familiei și casei. În biserici, se pomenesc cei care au murit în circumstanțe tragice, iar pachetele de hrană sunt distribuite celor ce poartă numele Sfântului, aducându-le bucurie și sprijin.
În unele regiuni din Muntenia, se prepară „pâinicile lui Ștefan”, o specialitate tradițională, rotundă, din aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, ce simbolizează pietrele cu care a fost ucis. După ce sunt sfințite, aceste pâini sunt împărțite copiilor săraci, menținând vie memoria sacrificială a Sfântului.
Reverberațiile tradiției ne spun că ziua Sfântului Ștefan nu este doar despre comemorare, ci și despre împăcare. Este un moment prielnic pentru a depăși discordiile, a lăsa la o parte resentimentele și a promova armonia în comunități prin ritualuri de iertare și bunăvoință.
