Comemorare discretă la Șelimbăr, la 427 de ani de la bătălia lui Mihai Viteazul
La monumentul dedicat bătăliei de la Șelimbăr a avut loc, pe 28 octombrie, o comemorare restrânsă, la 427 de ani de la confruntarea din 1599. Evenimentul nu a fost o ceremonie oficială și nu a beneficiat de prezența autorităților locale, ci a adunat doar câțiva oameni hotărâți să nu uite această dată.
Printre cei prezenți s-au numărat Daniela Meițescu, consilier local al primăriei din Șelimbăr, veteranii din teatrele de operații Adrian Teodorescu, Florin Ordean și Octavian Ciora, membri ai Clubului Veteranilor Sibiu, muzeograful Academiei Forțelor Terestre, Cosmin Roman, preotul Garnizoanei Sibiu, Florin Pavel, sublocotenentul Rareș Andrei Păuna și colonelul în rezervă Marius Popența, președintele filialei Sibiu a Asociației Naționale a Veteranilor de Război.
„Nu e timp, nu e vreme, nu e loc”
Absența autorităților a fost una dintre temele întâlnirii. Colonelul în rezervă Marius Popența a declarat că demersurile către instituții nu au dus la o comemorare pe măsura importanței locului.
„Sunt oameni care au venit aici de suflet. Am întrebat și autoritățile, în stânga și în dreapta, dar, nu știu, nu e timp, nu e vreme, nu e loc. Noi nu vom renunța însă pentru nimic în lume să fim prezenți aici și să păstrăm vie lumina, pentru că, uite, în ultima perioadă au mai crescut câteva blocuri, orașul începe încet, încet să strângă terenul în jurul movilei, nu în cel mai bun sens și nu în cea mai bună manieră, dar nu avem ce face. Nu putem fi împotrivă, dar putem veni și putem să nu uităm”, a spus colonelul în rezervă Marius Popența.
O bătălie care a schimbat cursul istoriei
La 28 octombrie 1599, oastea Țării Românești, condusă de Mihai Viteazul, a înfruntat armata Transilvaniei, aflată sub conducerea cardinalului Andrei Báthory. Victoria a deschis drumul spre Alba Iulia, unde domnitorul a intrat la 1 noiembrie, evenimentul reprezentând un moment important în evoluția politică a celor trei țări românești, înaintea unirii din 1600.
Discuțiile au readus în atenție și contextul european al confruntării: alianțele schimbătoare, raporturile cu Imperiul Otoman și rivalitățile dintre puterile vremii. Potrivit participanților, este posibil ca lupta să se fi desfășurat spre actualele cartiere ale Sibiului, Academia Forțelor Terestre și zona Vasile Aaron și Hipodrom. Sub Movila lui Mihai sunt îngropați ostașii căzuți pe câmpul de luptă.
Două monumente, o confuzie care persistă
În 1925, ASTRA a adus aici troița din lemn, într-o ceremonie amplă, cu participarea comunității și a reprezentanților bisericii și armatei. În 1932, cu prilejul unei jamboree a cercetașilor organizate la Dumbrava, a fost ridicat un alt monument, asociat comemorării eroilor. Cele două obiective au istorii diferite și nu trebuie confundate, însă acest lucru se întâmplă frecvent.
More EV News
Movila lui Mihai este legată de bătălia din 1599, iar Monumentul Eroilor comemorează militarii căzuți în Primul Război Mondial. Confuzia este alimentată de inscripția de pe Monumentul Eroilor, care amintește atât de ostașii lui Mihai Viteazul, cât și de militarii români căzuți între 1916 și 1918. Cele două obiective figurau sub același cod în Lista Monumentelor Istorice, situație confirmată de Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu, care a precizat că solicitase corectarea inadvertenței încă din 13 octombrie 2020, fără ca modificarea să fie operată de Institutul Național al Patrimoniului până la publicarea clarificării. La o verificare făcută pe 28 octombrie, confuzia nu era încă rectificată.
Un loc istoric, prins între blocuri și proiecte urbane
Dincolo de problemele de documentare, peisajul din jur ridică o altă întrebare. De la o comemorare la alta, participanții observă noi construcții și o dezvoltare urbană care apropie orașul de zona memorială. Movila și monumentul riscă să rămână un punct izolat, fără un spațiu amenajat care să le pună în valoare importanța.
Printre propunerile discutate se află amenajarea unui parc tematic sau a unui „câmp de onoare”, care să protejeze zona și să ofere publicului informații istorice clare. Un asemenea proiect ar presupune colaborarea administrațiilor locale, a instituțiilor culturale și a structurilor militare, precum și clarificarea situației juridice a terenului.
Miza nu este doar organizarea unei ceremonii anuale, ci felul în care comunitatea își păstrează reperele istorice în timp ce se dezvoltă. Câțiva oameni au venit din nou, pe 28 octombrie, pentru a spune că istoria nu trebuie uitată. O jerbă de flori a fost depusă la troiță, o lumânare a fost aprinsă și o scurtă slujbă a fost oficiată, iar sunetul de chitară și glasul sublocotenentului Rareș Andrei Păuna au răsunat pe Movila de la Șelimbăr, acolo unde istoria încă își așteaptă locul cuvenit.
