Ciobanii de pe Valea Muntelui se opun carierei de magneziu de deasupra Rășinariului: „Muntele e cel mai sfânt”
Pe pajiștile din jurul zonei în care este propusă cariera de magneziu de deasupra Rășinariului pasc câteva mii de oi, păstorite de mai mulți ciobani. Niciunul nu-și vede un viitor alături de exploatarea minieră și toți nădăjduiesc că proiectul nu va fi demarat. La fel speră și drumeții care, într-o zi liberă de duminică, au luat la pas potecile de pe Valea Muntelui, denumirea reală a locului cu vedere largă spre Sibiu, în care se vrea deschisă cariera.
Zona este marcată, din loc în loc, de țevi roșii bătute la marginea drumului, puncte în care au avut loc forajele de explorare. Pe locul unde ciobanii arată că ar urma să fie săpată cariera se află și o colibă, recent renovată, recunoscută după acoperișul din tablă roșie, situată sub Dealul Plaiului, pe versantul sudic. Denumirea zonei nu este Valea Dobra, așa cum s-a comunicat oficial, ci Valea Muntelui, iar explicația dată într-o ședință a Consiliului local din Rășinari ar fi o confuzie produsă în hărțile autorităților de la București.
Șerban are 29 de ani și e cioban de când se știe: „Părinții mei aici au crescut, aici am crescut și eu”. Are o stână chiar pe dealul pe care este propusă cariera. „Dacă ar desființa dealul, oile astea ce ar mai mânca? Ce-am face cu ele? Le-am băga la abator?”, privește tânărul cioban către turmă. „Dacă ar fi mină, ce s-ar mai vedea pe aici? Asfalt, mașini și tablă? Dacă s-ar face mina asta aici, nu s-ar mai vedea nimic. Coliba asta, vezi? Asta-i, poate, de 200 de ani… Nu cred că s-ar mai vedea”.
Pe plaiurile din împrejurimi nu mai sunt atât de mulți ciobani ca în trecut, spune Șerban. Chiar și așa, duminica trecută, patru turme de oi puteau fi zărite pe pajiștile de pe Valea Muntelui. Una dintre acestea e păstorită de Ion. Are 67 de ani împliniți și tocmai a coborât cu oile de pe Cindrel, unde s-a așternut zăpada. Ion e de părere că vor fi de acord cu mina cei care nu au serviciu și cărora nu le place la munte. „Cei cu oile își pierd pășunile, își pierd fânațele, dacă va fi deschisă mina, de aia sunt împotrivă. Nouă ne-o intrat în sânge ciobănia. M-am învățat cu dealurile astea, cu munții… Apăi, muntele e cel mai sfânt la mine. Aer de munte, apă curată, ca lumea”, spune Ion, deși recunoaște că ciobănia nu e deloc un mod de viață ușor.
Pe drumul către Apa Cumpănită, dar și pe potecile din vale, duminica trecută umblau mai mulți drumeți. Printre ei, Dan Roman și soția, care au venit să revadă locurile în care acum este propusă o mină. „N-ar trebui să strice locurile astea. Să-și găsească în altă parte, că va mai fi magneziu și prin altă parte. E frumoasă tare zona asta. Mai bine fără mină. Absolut, mai bine fără”, spune Dan Roman. E de părere că, la referendumul din 8 noiembrie, rășinărenii vor vota împotriva deschiderii vreunei mine pe teritoriul comunei lor. „Poate că 90%, zic eu, vor fi împotrivă. Numai că nu știu în ce măsură mai depinde de referendum”.
Dinspre munte coboară și Ionuț, din Rășinari. „Un proiect foarte dăunător mediului, localității. Natura trebuie lăsată în pace. Că dacă va fi deschisă, vai de noi”. Pentru el o problemă ar fi și traficul creat de aducerea utilajelor pentru exploatarea rocilor. Spune că se teme și de o posibilă poluare cu azbest. „Am părinți în vârstă, poate voi avea și eu copii și nu vreau… am înțeles că azbestul e cancerigen”.
„Ar trebui să sară toți rășinărenii, toți sibienii, că de unul singur nu poți face nimic. Dacă suntem mai mulți, poate-poate, vom face ceva”, spune Șerban, după care-și fluieră câinii să scoată oile către stână. Întrebat ce mesaj ar avea către cei care au putere de decizie, ciobanul privește lung către Sibiu. „Să ne lase în pace. Că noi am stat aici cum am stat, între munți, pe pământul nostru. Să ne lase-n pace, că nu le-am cerut ajutorul. Noi ne putem descurca și fără ei”.
