Productivitatea resurselor, indicatorul care explică de ce creșterea economică nu s-a tradus în prosperitate
Un program de guvernare ar trebui să înceapă discuția despre resursele României cu o întrebare incomodă: de ce, după un sfert de secol de creștere economică, țara produce aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate? Comparația datelor Eurostat dintre anii 2000 și 2025 arată o stagnare a productivității resurselor în România, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%. Indicatorul raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale și include atât materialele extrase pe plan intern, cât și importurile, minus exporturile.
O asemenea temă ar trebui să fie centrală în programul de guvernare, pentru că discuția despre deficit, taxe, salarii și pensii rămâne incompletă fără analiza capacității economiei de a transforma resursele în valoare. România nu poate construi prosperitate durabilă doar consumând mai mult, construind mai mult și cheltuind mai mult. Trebuie să obțină mai multă valoare din ceea ce consumă.
Ce fel de creștere economică vrem?
Un PIB mai mare este necesar, dar guvernul trebuie să analizeze din ce provine creșterea și ce lasă în urmă: capacități productive, competențe, tehnologii și venituri durabile sau o nevoie tot mai mare de materiale pentru a obține aceeași valoare economică? Stagnarea productivității resurselor nu înseamnă că România nu a progresat deloc. Înseamnă că, la nivelul acestui indicator, creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, rămânând mult în urma țărilor UE.
Programul de guvernare trebuie să identifice cauzele sărăciei și să prevadă măsuri pentru creșterea productivității, eficienței și valorii adăugate. Combaterea risipei, modernizarea tehnologiilor și managementul performant trebuie să înlocuiască tratarea repetată a efectelor prin ajutoare și subvenții care produc o aparentă bunăstare pe termen scurt și sărăcie pe termen lung.
Unde rămâne valoarea resurselor românești?
Nu este suficient să enumerăm gazele, pădurile, terenurile agricole sau resursele minerale ale țării. Inventarul resurselor nu este un bilanț al prosperității. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună guvernul este câtă valoare păstrăm în România prin prelucrare, tehnologie, proiectare și comercializare. Ce exportăm brut? Ce importăm ulterior? Ce verigi de producție lipsesc și de ce nu sunt competitive? Răspunsul trebuie dat pe sectoare și pe date.
Ce rezultate cumpără statul cu banii publici?
Guvernul trebuie să schimbe criteriul prin care își judecă investițiile. O sumă cheltuită nu este, prin ea însăși, un rezultat economic. Nici absorbția fondurilor europene nu spune singură cât de mult s-a modernizat economia. Pentru fiecare program major trebuie discutate efectele: reduce costurile de producție? Economisește materiale și energie? Creează capacități competitive? Produce beneficii care justifică întreținerea și exploatarea investiției? România are nevoie de un bilanț al rezultatelor, nu doar de un bilanț al plăților.
Cum ajută energia economia să producă mai multă valoare?
Dezbaterea energetică trebuie să includă prețul, siguranța aprovizionării și investițiile necesare, dar trebuie să ajungă și la întrebarea economică: ce valoare adăugată obțin întreprinderile din energia consumată? Sprijinul public pentru industrie trebuie legat de modernizare, de reducerea pierderilor și de rezultate verificabile. Altfel, statul poate ajunge să finanțeze repetat aceeași vulnerabilitate. Obiectivul trebuie să fie producția competitivă, cu un consum mai eficient, venituri și locuri de muncă sustenabile.
More EV News
Valoarea adăugată și productivitatea resurselor, singurele ingrediente care pot asigura bunăstarea?
Stagnarea productivității resurselor nu explică singură sărăcia. Veniturile populației depind și de productivitatea muncii, de ocupare, de distribuția valorii adăugate, de fiscalitate și de calitatea serviciilor publice. Tocmai de aceea, guvernul trebuie să lege aceste teme. Mai multă valoare produsă trebuie să se traducă în salarii sustenabile, întreprinderi viabile și servicii publice mai bune.
Noul guvern ar trebui să prezinte un diagnostic public, ținte măsurabile și responsabilități clare, unde consumăm ineficient, unde pierdem valoare și ce schimbăm concret. Datele Eurostat arată că, în 2025, România obținea aceeași valoare economică pe kilogram de materiale consumate ca în 2000. În timp ce Uniunea Europeană și-a îmbunătățit acest raport cu 50%, Polonia cu 90%, Bulgaria cu 40%, România a revenit la punctul de plecare din anul 2000, adică 0%. Aici trebuie să înceapă discuția despre competitivitate, energie și bunăstarea românilor.
