Patru discuții DocTalk la Astra Film Festival 2026: temele esențiale ale momentului
Astra Film Festival revine la Sibiu între 17 și 25 octombrie 2026 și propune patru discuții de tip DocTalk, momente în care cinemaul se transformă în conversație. Pornind de la filmele din program, dezbaterile abordează subiecte majore: schimbarea unei lumi construite de generații, raportarea la tehnologiile care ne transformă viețile, tradițiile care fac parte din identitate și moștenirile dureroase ale trecutului, dar și situațiile în care instituțiile statului nu reușesc să îi protejeze pe cei mai vulnerabili.
Inteligența artificială, pe 17 octombrie
Prima discuție are loc pe 17 octombrie și este dedicată inteligenței artificiale, într-o realitate în care aceasta este tot mai prezentă și creează o dependență tot mai mare. Dezbaterea pornește de la documentarul „Elon Musk dezvăluit”, despre erorile, uneori mortale, ale mașinilor autopilot Tesla dirijate de IA și despre modul în care sunt folosite pentru antrenarea sistemelor IA. Discuția face referire și la celelalte trei filme din selecție, care arată cum pătrunde IA în viețile și intimitatea cotidiană: „Replica”, „Tot ce ne spunem” și „Cum să vorbești cu Lydia”.
Trauma transgenerațională, pe 18 octombrie
DocTalk-ul despre traumele transgeneraționale analizează evoluția personajelor din trei filme din selecția oficială. În „Atât de familiar”, regizoarea Rachel Taparjan își documentează propriul parcurs de autoînțelegere prin descoperirea familiei biologice din România, ea fiind adoptată la o vârstă fragedă de o familie din Marea Britanie. „Dacă porumbeii s-ar preface în aur” prezintă parcursul anevoios al unei regizoare care încearcă să își ajute fratele căzut în alcoolism. În „Ultimele scrisori ale bunicii” sunt radiografiate relațiile dintre membrii unei familii ex-sovietice cu ramificații în mai multe state din fosta URSS. Împreună, aceste perspective promit o conversație despre modul în care cinemaul documentar și psihoterapia pot fi surse valide pentru a înțelege și gestiona traumele moștenite.
Muntele viu, pe 22 octombrie
Pătru și Petrică sunt printre ultimii ciobani de munte din Europa. La fel ca strămoșii lor, își duc turmele prin Carpați, între urși și lupi, prin soare, ploaie, zăpadă și vânt. În vreme ce ei sunt plecați, Maria ține gospodăria, celălalt capăt al aceleiași vieți. Filmul „Calea Laptelui” (r. Dumitru Budrala, România, 2026) arată de aproape această lume. Prezentat în urmă cu trei ani în forma work in progress, filmul revine la festival în versiunea sa finală. DocTalk-ul Muntele viu are loc în Anul Internațional al Pajiștilor și Păstorilor și pornește de la lumea ciobanilor transhumanți din Transilvania, surprinsă de Dumitru Budrala în filmele „La drum” și „Calea laptelui”. Discuția include și alte documentare: „Grass: A Nation’s Battle for Life” (1925), despre migrația sezonieră a bakhtiarilor din Iran, „Sweetgrass”, despre una dintre ultimele mari deplasări ale turmelor din Montana, „To Hold a Mountain”, despre lupta unei păstorițe din Muntenegru, și „Lână om oaie”, despre dificultatea valorificării lânii. Împreună, aceste filme pun în discuție relația dintre oameni, animale și teritoriu și întrebarea esențială: ce trebuie să rămână posibil pentru ca viața pe munte să poată continua?
Abandonul școlar, pe 23 octombrie
DocTalk-ul despre abandonul școlar pornește de la documentarul „Copiii rețelei”, care prezintă copii proveniți din familii în care părinții au abandonat, la rândul lor, școala. Aceștia cresc în afara instituțiilor, într-o economie subterană, astfel încât singura instituție de stat cu care au de a face în mod real este pușcăria. Unii ajung să fie exploatați de propriile familii și integrați în rețele organizate de hoți care operează la Paris. Discuția își propune să contureze un posibil traseu care să prevină agravarea problemelor din sistemul educațional din România și să răspundă la întrebări precum: cum va arăta spațiul public cu un sistem educațional nereformat, în condițiile în care abandonul școlar se extinde accelerat? Cum va arăta societatea românească peste 10, 20 sau 30 de ani? Care ar putea fi etapizarea reformelor sistemului de învățământ în următorii 10 ani? Ce e de făcut pentru a evita falimentul statal și care este costul non-intervenției de acum?
