Sâmbătă sărbătorim Mica Unire: pașii care au deschis calea României moderne
Unirea Principatelor Române, o etapă esențială în formarea statului român modern, s-a materializat la 24 ianuarie 1859 prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și al Țării Românești. Acest moment istoric nu doar că a marcat unificarea celor două principate, dar a deschis și drumul pentru crearea unei identități naționale puternice.
Primul act decisiv al acestui proces a avut loc la Iași, pe 5 ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei. Chiar dacă în Adunarea Electivă existau nu mai puțin de 38 de candidați, susținătorii unirii, având majoritatea, au reușit să-l impună pe Cuza. Ultimul adversar, Grigore Sturdza, era considerat inacceptabil datorită legăturilor sale cu interesele externe, precum cele ale Rusiei și Poloniei, ceea ce a dus la alegerea sa unanimă.
La București, lucrurile au fost mai compliicate. Deși Cuza beneficia de sprijinul Partidei Naționale și al liberalilor, conservatorii, care dețineau majoritatea, erau împărțiți între Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei. Incapacitatea acestora de a ajunge la un consens a culminat, la 24 ianuarie 1859, cu alegerea lui Cuza, având din nou unanimitate la vot.
Actualizarea relațiilor dintre cele două principate nu a fost însă o acțiune spontană, ci a fost precedată de consolidarea legăturilor economice, exemplificată prin uniunea vamală instituită în 1848. Această colaborare preliminară a avut un rol crucial în crearea unui climat favorabil unirii.
Pe plan internațional, recunoașterea dublei alegeri a lui Cuza a fost obținută în urma Conferinței puterilor garante de la Paris, desfășurată între 26 martie și 25 august 1859. Totuși, recunoașterea oficială a unirii a fost completă abia pe 4 decembrie 1861, când Poarta Otomană a acceptat unirea pentru durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Domnia lui Cuza a marcat o eră de reforme profunde. A fost un lider dedicat modernizării României, înființând instituții fundamentale precum Universitatea din Iași (1860) și Universitatea din București (1864). A implementat reforme esențiale în diverse domenii, inclusiv sistemele politic, militar, fiscal și educațional.
Totuși, aceste reforme, printre care împroprietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești, au provocat opoziție din partea elitelor locale și a marilor proprietari, care se temeau de pierderea influenței. Aceste tensiuni, împreună cu speculațiile privind instaurarea unei dinastii personale, au dus, în 1866, la abdicarea sa forțată.
More EV News
După plecarea sa, tronul Principatelor Unite a fost preluat de principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituția adoptată în același an a stabilit oficial numele de România pentru noul stat, consfințind astfel unirea începută de Mica Unire din 24 ianuarie 1859.
