Caz revoltător la Spitalul Județean Sibiu: pacient programat la tratament peste aproape un an
Într-o situație de neimaginat pentru un sistem medical modern, un sibian a descoperit că a fost programat pentru un tratament de fizioterapie în… 9 decembrie 2026! Claudiu, pacientul cu probleme la un picior, s-a prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu pe 13 ianuarie 2026, având convingerea că va putea primi ajutorul de care are disperată nevoie. Însă, realitatea l-a șocat: toate locurile pe anul 2026 erau deja ocupate încă din prima zi de programări, iar el a fost nevoit să aștepte aproape un an pentru a beneficia de tratament.
Declarațiile lui Claudiu reflectă nu doar o frustrare personală, ci și o criză sistemică a infrastructurii de sănătate: „Mi se pare incredibil că m-a putut programa abia pe 9 decembrie 2026. Eu ar trebui să stau un an cu problema pe care o am? Mi-au zis că nu mai au locuri, că e plin”. Disperat de lipsa de disponibilitate a serviciilor medicale, acesta a recurs inițial la servicii private, dar costurile exorbitante l-au făcut să se răzgândească. „Mi-au zis că ar fi costat 1300 de lei”, a precizat el, întrebând retoric: „de ce să nu fac prin sistemul public dacă tot cotizez?”
După ce a realizat absența totală a soluțiilor rapide în sistemul de sănătate publică, Claudiu a decis să facă o sesizare la Ministerul Sănătății. Această decizie vine ca urmare a frustrărilor acumulate și a percepției că drepturile pacienților sunt ignorate. La capătul răbdării, pacientul se întreabă cinic: „De ce cotizez la Casa de Asigurări?”
În replică, reprezentanții Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, prin vocea lui Călin Boar, explică că situația a fost influențată de numărul limitat de locuri disponibile, decontate prin Casa de Asigurări. Boar a subliniat că „prima zi când s-a dat drumul la programări pentru fizioterapie a fost 10 decembrie 2025”, iar toate locurile s-au completat rapid. Acesta a abordat problema cererii ridicate pentru servicii de fizioterapie în contrast cu capacitatea limitată a sistemului de sănătate, încercând să explice imposibilitatea de a satisface nevoile tuturor pacienților.
Astfel, povestea lui Claudiu este doar un exemplu, dar relevă tensiunea crescută din sistemul medical românesc, unde pacienții se confruntă cu întârzieri inacceptabile în accesarea tratamentului necesar. Într-un context în care sănătatea ar trebui să fie o prioritate, astfel de situații pun sub semnul întrebării eficiența și accesibilitatea sistemului de sănătate publică din România.
