Tradiția care aprinde speranța: cum trăiau sașii din Sibiu Adventul, înainte de Crăciun
Povestea Adventului a sașilor din Sibiu reînvie, grație președintei Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, care a semnalat importanța profundă a acestei perioade în comunitățile săsești din regiune. Sub titlul „Așteptarea care luminează: Adventul de odinioară al sașilor și landlerilor sibieni”, mesajul își propune să aducă la lumină tradiția coroniței de Advent, un simbol al speranței și al așteptării Nașterii Domnului, precum și al luminii ce însoțește această perioadă spirituală, obicei întărit de generații de-a lungul timpului în satele și orașele transilvane.
Adventul, așa cum era trăit de sașii și sibienii de altădată, nu se limita la o simplă numărătoare a zilelor până la Crăciun. El era perceput ca o perioadă de liniște, reflecție și organizare comunitară. Fiecare lumânare aprinsă în coronița de Advent simboliza nu doar apropierea sărbătorii Nașterii Domnului, ci și o lumină spirituală adusă în case și biserici, asociată cu speranța, împăcarea și reînnoirea sufletească.
Obiceiurile, de la șezătorile organizate de femei până la gesturile de solidaritate din cadrul Vecinătății, create o atmosferă de așteptare profundă, cultivând simțul comunității și pregătirea spirituală pentru Crăciun. Din povestirile mai vechi, aflăm că, la stingerea ultimei lumânări de Advent, coronița era înlocuită de bradul de Crăciun, semn al apropierii Nașterii Domnului și al renașterii speranței de mai bine în sufletele credincioșilor.
Originile tradiției coroanei de Advent, cunoscută ca „Adventkranz”, își au rădăcinile în anul 1839, când pastorul evanghelic Johann Hinrich Wichern a creat acest simbol într-un orfelinat din Hamburg, Germania, pentru a ajuta copiii orfani să înțeleagă trecerea timpului până la Crăciun. Ideea lui ingenioasă a fost să folosească o roată mare de car, suspendată de tavan, pe care a așezat 24 de lumânări. A devenit astfel un instrument spiritual, oferind nu doar hrană și adăpost, ci și repere care aveau să fie răspândite și în satele sașilor din Transilvania.
Conform mărturiilor muzeografei Camelia Ștefan de la Muzeul „Astra” din Sibiu, tradiția a evoluat, simplificându-se din roata de car în coronița din ramuri de brad, păstrând însă cele patru lumânări roșii pentru duminicile din perioada Adventului. Forma circulară a coroniței simbolizează eternitatea, în timp ce ramurile de brad amintesc de viață și speranța unui nou început, iar lumânările evocă lumina nașterii lui Iisus și culoarea roșie a sângelui vărsat pentru mântuirea oamenilor. După anul 1950, coroana de Advent a ajuns să fie popularizată și în Transilvania, iar Camelia Ștefan a subliniat despre sărbătorile de Crăciun din acea perioadă în lucrarea „Crăciunul. O sărbătoare a sașilor și landlerilor din zona Sibiului”, publicată împreună cu colega sa Simona Malearov.
Într-o serie de interviuri realizate cu sași și landleri din Cristian, Turnișor și Apodu de Sus, oaspeți ai Azilului „Carl Wolf” din Sibiu între anii 2003 – 2021, s-au reconstituit obiceiurile ce însoțeau Adventul. Se precizează că acesta începea încă din luna noiembrie, după balul dedicat Sfintei Katharina. Pe 25 noiembrie se celebra „Kathrein sperrt de Tanz ein” – încheierea dansului, un moment ce marca sfârșitul unei etape festive, dându-se astfel startul unei perioade de post care nu avea restricții alimentare, ci era dedicată împăcării cu vecinii și cu familia, învățării de la credincioși și restabilirii ordinii în comunitate.
Andreas Zahl, unul dintre cei intervievați, menționează cum se desfășurau șezătorile în Turnișor. Aceasta erau organizate seara, la ora șase, unde femeile se adunau pentru a țese, cânta și povesti, iar până la ora nouă, feciorii nu aveau voie să intre. Gazda le oferea mere coapte și cartofi copți, întregind o seară socială plină de tradiție.
More EV News
În ceea ce privește darurile primite de copii în perioada Adventului, acestea erau modeste, constând adesea în mere, nuci și plăcinte simple, reflectând modestia vieții multor familii sibiene în anii 1950-1960. Fetele primeau turtă dulce în formă de păpușă, iar băieții aveau parte de daruri sub formă de cai. Simplitatea darurilor sublinia caracterul austere al vremurilor, jucăriile fiind puține și scurte în viață.
În prezent, deși Adventul şi-a păstrat esența spirituală, a căpătat o dimensiune comercială semnificativă, manifestându-se prin calendare cu dulciuri și coronițe decorative. Însă din păcate, semnificația sa profundă dedicată împăcării și armoniei în comunitate a fost în mare parte uitată. La Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului, inițiative precum atelierele de confecționat coronițe de Advent readuc la viață această tradiție, oferind ocazii de a transmite mai departe lumina simbolică înălțătoare a străbunilor, același sentiment de unitate regăsindu-se și în bradul de Crăciun admirat de copii și adulți în județul Sibiu, un real spațiu al tradițiilor vii și al oamenilor cu poveste.
