Numărarea pe degete: un „antrenament” esențial pentru dezvoltarea mentală a copiilor
Un studiu recent realizat de către Universitatea din Lausanne aduce în discuție o temă controversată în domeniul psihologiei educaționale: eficiența numărării pe degete în rândul copiilor. Această cercetare sugerează că micuții care utilizează această tehnică în primii ani de viață obțin performanțe semnificativ mai bune la adunări comparativ cu cei care au renunțat la această metodă.
Subiectul a fost un motiv de dispută timp de mulți ani în comunitatea academică, însă acum psihologii educaționali sunt de acord că numărătorile cu ajutorul degetelor le permit copiilor să experimenteze și să compare diverse strategii aritmetice fără a supraîncărca memoria de lucru, care este crucială pentru gestionarea rapidă a informațiilor. Această abordare îi ajută să transite de la o formă concretă de învățare la concepții abstracte, îmbunătățind procesarea mentală.
Conform informațiilor prezentate de Mediafax, cercetătorii care studiază cogniția încorporată susțin că asociarea numerelor cu degetele este un mecanism natural și ar trebui să fie încurajată. Mai mult, studii neuroștiințifice demonstrează că activarea zonelor cerebrale corespondente se produce atât în timpul manipulării degetelor, cât și în timpul gândirii asupra operațiunilor matematice. Aceasta sugerează o legătură profundă între acțiunile fizice și procesul de învățare.
Analizând date acumulat în clinici educaționale, s-a observat că, până la vârsta de șapte ani, elevii care recurg la numărarea pe degete îndeplinesc sarcinile matematice mai eficient decât cei care nu aplică această tehnică. Totuși, după această vârstă, tendința se inversează, iar cei care renunță la utilizarea degetelor și își dezvoltă abilitățile cognitive avansate ajung să obțină rezultate superioare.
Cercetarea elvețiană, care a monitorizat aproape 200 de copii timp de trei ani, a arătat o tranziție clar definită. Evaluările au fost efectuate la intervale de șase luni, analizând atât abilitățile de adunare, cât și utilizarea sau non-utilizarea degetelor. În urma acestor observații, copiii au fost împărțiți în patru categorii distincte: neutilizatori, utilizatori noi, utilizatori constanți și foști utilizatori. Rezultatele au relevat că la 6 ani și jumătate, majoritatea celor care nu mai numărau pe degete erau foști utilizatori, obținând cele mai înalte scoruri în materie de adunare.
Merită menționat că doar 12 dintre copiii întâlniți în studiu nu au folosit nicodată degetele, iar acest grup a avut cele mai scăzute rezultate. Comparativ, copiii care au început să aplice tehnica numărării pe degete mai târziu, în intervalul 6,5 – 7,5 ani, nu au reușit să își depășească colegii care au renunțat deja la ea. Această observație indică faptul că învățarea prin gesturi și reprezentări concrete joacă un rol crucial în formarea abilităților matematice.
Astfel, concluzia echipei de cercetători subliniază că numărarea pe degete nu trebuie privită ca un impediment, ci mai degrabă ca o etapă valoroasă și benefică în dezvoltarea competențelor matematice. Acei copii care efectuează tranziția de la metoda concretă a număratului pe degete la strategii mentale devin cei mai buni la adunare, punând în evidență importanța acestei tehnici simple, dar eficiente în procesul de învățare timpurie.
