Povestea uimitoare din Dealu Frumos
Dealu Frumos, cunoscut odinioară sub denumirea de Schönberg, este o localitate cu o istorie fascinantă, care se leagă strâns de tradițiile săsești. Acest sat, aflat într-o zonă pitorească a județului Sibiu, păstrează vie o obicei străvechi: slănina este depozitată în turnul bisericii, o practică care datează de sute de ani. Această poveste a fost readusă în atenția publicului de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, care subliniază unicitatea acestui obicei și importanța sa culturală.
Identitatea culturală a satului
Aici, în Dealu Frumos, unde astăzi mai trăiesc doar zece sași, identitatea culturală este palpabilă în fiecare colțișor. Biserica fortificată, construită în secolul al XIII-lea, reprezintă un simbol al credinței și al tradițiilor care au dăinuit în timp. De asemenea, satul a fost gazda uneia dintre primele școli din Transilvania, atestată încă din 1334, unde elevi de altădată și-au clădit viitorul în universități de prestigiu din Viena și Leipzig.
Tradiția slăninii din turn
În prezent, Martin Maurer, unul dintre cei zece sași rămași, joacă un rol vital în păstrarea tradiției. E el, un îngrijitor dedicat al bisericii, care povestește cu un zâmbet în colțul buzelor despre cum se păstrează slănina în turn. La ora actuală, în turnul bisericii atârnă trei bucăți de slănină, cea mai veche datând din decembrie 1989. Aceasta îi aparținea lui Andreas Zikeli, care după Revoluție a plecat în Germania, dar a lăsat o rezervă de slănină „pentru orice eventualitate”. Fiul său revine anual în sat, păstrând vie legătura cu locurile copilăriei.
Un sat cu poveste
Dealu Frumos nu este doar un loc turistic; este un simbol al continuității valorilor culturale săsești. Până în 2015, acest sat era considerat centrul geografic al României. Martin Maurer observă cu sinceritate: „Sunt destui care nici nu știu povestea asta. Lumea are alte griji”. Cu o astfel de mentalitate, satul reușește să rămână ancorat în tradiții, chiar și în fața schimbărilor contemporane.
Detalii arhitecturale și simbolice
Vizitatorii care ajung să vadă biserica descoperă comori arhitecturale rare: o fântână ascunsă sub podea, un mic muzeu în turn, depozite de cereale, o ușă veche de peste 500 de ani și morminte cu povești uimitoare. În fața lăcașului de cult, un rând de 12 castani, crescuți natural în jurul unui stejar, formează o imagine simbolică și evocatoare pentru comunitate: Hristos înconjurat de cei 12 apostoli.
Un apel la vizitare
Daniela Cîmpean, în încercarea de a promova Dealu Frumos, afirmă: „Mergeți la Dealu Frumos. Satul nu a pierdut nimic de când nu mai este considerat centrul României, ci câștigă prin felul în care își păstrează zestrea săsească și liniștea vremurilor trecute.” Acesta este un loc unde comunitatea, credința și memoria se împletesc, oferind o poveste ce merită păstrată și împărtășită cu generațiile viitoare.
