Începe postul Crăciunului: istorie, tradiții și zile cu dezlegare la pește în 2025
Ortodocșii din România își îndreaptă acum gândurile către Postul Nașterii Domnului, o perioadă sacrală de 41 de zile, dedicată rugăciunii, faptelor bune și purificării sufletești, care prelungește festivitățile ce culmină cu marea sărbătoare a Nașterii lui Iisus Hristos. Acest post nu este doar un simplu obicei religios, ci și o perioadă de reflecție profundă asupra semnificației creștine a nașterii și veniri pe lume a Mântuitorului.
Originea acestui post se leagă de momentul în care Fecioara Maria s-a pregătit pentru a-L aduce pe lume pe Iisus Hristos, făcând parte dintr-un ciclu liturgic deosebit. Se încadrează printre cele patru posturi mari rânduite de Biserica Ortodoxă, având un rol fundamental în viața spirituală a credincioșilor.
În conformitate cu informațiile furnizate de PROTV, postul a debutat pe 14 noiembrie 2025, odată cu Lăsata Secului, o zi simbolică în care credincioșii au consumat ultima masă cu carne, ouă și lactate – un ritual ce marchează începutul abstinenței alimentare menționate în tradiția ortodoxă. În următoarele 41 de zile, regularizarea alimentației necesită restricții referitoare la anumite alimente, dar și o amplificare a practicilor de rugăciune, milostenie și reconciliere cu semenii.
În ceea ce privește organizarea meselor în timpul acestui post, tradițiile sunt bine înrădăcinate. Astfel, programele alimentare se structurează astfel: în zilele de luni, miercuri și vineri, se observă post negru până după Ceasul al IX-lea – aproximativ între orele 15:00 și 16:00 – cu permisiunea consumului de hrană uscată sau legume simple, fără ulei. În schimb, marțea și joia, se pot consuma legume fierte cu untdelemn și vin, iar în week-end, sâmbetele și duminicile, se prevede dezlegare la pește, cu excepția intervalului 20-25 decembrie, când postul devine mai strict.
Experiența fiecărei comunități este unică; dacă în timpul săptămânii se suprapune o sărbătoare semnificativă a unui sfânt, se permite dezlegarea la pește sau untdelemn și vin, conform rânduielilor bisericești, perpetuând astfel bucuria și comuniunea în sânul comunității.
Ajunul Crăciunului, cunoscut și sub numele de 24 decembrie, finalizează acest post sacru. Această zi este adesea marcată de un post mai aspru, în care, în funcție de tradițiile locale, credincioșii consumă doar grâu fiert cu fructe și miere, un obicei inspirat din postul lui Daniel. În alte regiuni, tradiția cere un post negru până la apus, simbolizând steaua care a anunțat Nașterea și evocând tradițiile vechi ale catehumenilor care primeau Botezul în acea zi ce îmbină sacralitatea și new-age-ul.
De asemenea, anul 2025 aduce și zile cu dezlegare la pește în șirul postului Crăciunului, cum ar fi: 21 noiembrie – Intrarea în Biserica Maicii Domnului, 25 noiembrie – Sf. Mare Muceniță Ecaterina, 2 decembrie – Sf. Cuvios Paisie și Cleopa de la Sihăstria, 4 decembrie – Sf. Mare Muceniță Varvara, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana și 18 decembrie – Sf. Cuvios Daniil Sihastrul. Acest post are toate trăsăturile unei asprime moderate, pe care o regăsim și în postul Sfinților Apostoli, tocmai pentru a pregăti sufletele pentru întâlnirea cu Nașterea Domnului.
În ceea ce privește istoria acestui post, primele înregistrări ale postului Crăciunului datează din secolele IV-V, atunci când Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare l-au menționat pentru prima dată. În primele sale forme, durata și rigorile acestuia variau semnificativ de la comunitate la comunitate. Totuși, Sinodul din Constantinopol din 1166 a standardizat o durată uniformă de 40 de zile, începând cu 15 noiembrie, un pas major în consolidarea practicii religioase.
Din perspectiva liturgică, cântările dedicate Nașterii Domnului își au începutul pe 21 noiembrie, iar colindele răsună după sărbătoarea Sf. Apostol Andrei, pe 30 noiembrie, marcând o tranziție din ce în ce mai profundă către bucuria Crăciunului.
Așadar, postul Crăciunului nu este doar o simplă abstinență de la alimente, ci o invitație vibrantă la conștiință și introspecție, un prilej de transformare spirituală ce se regăsește în tradițiile vieții comunității ortodoxe.
