Când alții renunță, ei deschid ușa: Anais, fetița abandonată care a găsit ”acasă” în brațele unei preotese din Agnita
Un caz emoționant s-a petrecut în județul Sibiu, unde o fetiță abandonată a găsit căldura unei familii iubitoare și credincioase. Acum un an, într-un spital din Timișoara, o mamă a lăsat în urmă un prunc de doar câteva zile, fără să se întrebe cine va avea grijă de el. Motivele acestei decizii dramatice au dispărut în uitare, dar soarta micuței a avut un parcurs neașteptat. Timp de trei săptămâni, a fost îngrijită cu grijă de personalul medical, până când, în cele din urmă, un colț de rai a așteptat-o – familia Dușescu din Agnita.
Aceștia au fost informați de către cei de la Protecția Copilului că există posibilitatea de a adopta fetița. Preoteasa Iuliana și preotul Rareș au decis să nu refuze o asemenea oportunitate. „Am aflat că fusese abandonată în spital. Fiica noastră cea mică, Daria, avea atunci doar șase luni. Cei de la Protecția Copilului ne-au întrebat dacă vrem să o îngrijim. Cum puteam să spunem nu?” își amintește cu emoție Iuliana.
Familia Dușescu nu e străină de provocările legate de abandon; de-a lungul timpului, aceștia au crescut și două fete gemene care, la fel ca Anais, veniseră fără o familie alături de care să-și trăiască viața. Una dintre aceste fetițe a ajuns studentă la Sibiu, în timp ce cealaltă muncește în străinătate, având astfel o poveste de succes după ce a fost salvată de la o soartă cruntă.
„Când e greu, atunci simți cel mai mult ajutorul lui Dumnezeu. Nu am cerut niciodată nimic, dar ajutorul vine mereu de unde nu te aștepți. Din puținul nostru încercăm și noi să dăm mai departe”, adaugă Iuliana, descriind cum veniturile familiei sunt completate de mierea produsă din cei 30 de stupi din satul Ghijasa de Sus. Aceasta nu este doar o afacere, ci un mod de a aduce nu doar câștig, ci și liniște sufletească.
Este o viață tumultoasă, dar plină de satisfacții și momente fericite. Iuliana și Rareș, amândoi dedicați nu doar copiilor lor biologici, ci și celor care au avut nevoie de o șansă, ne arată că atitudinea față de viață poate transforma traume în oportunități. „Să ai cinci copii e o binecuvântare, dar să poți crește și alții, asta e cu adevărat un dar”, spune Iuliana, zâmbind în timp ce o ține pe Anais în brațe.
În fiecare zi, casa lor devine un sincretism de activitate: mirosul de ciorbă și sarmale plutește prin aer, iar copii se joacă, se ceartă și învață împreună, fiecare moment fiind o oportunitate de a crea amintiri de neuitat. Iar când părintele Rareș ajunge acasă, se simte mai aproape de divinitate decât oriunde altundeva.
„Nu am putut lăsa pe nimeni să o adopte pe Anais. Copiii noștri ne-au rugat: ‘Tată, să rămână cu noi, e surioara noastră’. Atunci am știut că trebuie să o păstrăm”, a declarat părintele cu o căldură care reflectă legătura profundă dintre toți membrii acestei familii extraordinare. În Agnita, într-o lume adesea rece, familia Dușescu demonstrează că iubirea adevărată nu se împarte; ea se înmulțește, transformând fiecare zi într-o nouă oportunitate de a dărui și a iubi.
